Povestea lui Berrny
Sa facem o scurta introducere:Catei sunt suflete nevinovate lasate de Dumnezeu pe panamt pentru a ajuta omul,ai oferii iubire si loialitate...catei iubesc neconditionat fie ca esti bogat sau sarac,ca ai ce manca sau nu ;chear daca nu ii poti oferii nici macar un os el nu te paraseste ci spre deosebire de oamnei tie alaturi la bine si la rau .Si uite o scurta poveste a unui mic suflet:
Intrun colt de strada un biet catel tremura de fric incolacindu-se ,palngea.Dar dintr-o data a auzit un stigat:-Ajuuuuutoooor!!!!Cainele fugi de graba sa vada ce se intampla si vazu un copil tras de curentii apei care cerea ajutor si catelul de graba sari in apa rece il prindse de maneca hainei i il tragea cu toata puterea desi era mci nu se lasa ,curenti il trageau dar cainele nu renunta se gandi doar sa ii salveze viata si dupa ce incerca din rasputeri reusi.Copilul il sasruta pe frunde zicandui:-Iit multumesc !Iti multumesc din suflet micutule catel,daca tu nu ierai nu mai existam,multumumesc ca m-ai salvat de la inec.-Iubesc copii si as afce orice pentru ei,in speranta ca intr-o zi voi gasi unul ce ma va iubii.-Atunci hai cu mine acasa,eu te voi iubii!Catelul se bucaura si dadu din codita .Dupa ce a ajuns in siguranta acasa baiatul dadu cu picirul in Berrny spunand:-Acum vei pleca ,esti murdaar,urat nu esti de nasul meu.Marsi !Pleaca cat mai departe de casa mea.Nu mai am nevoie de tine!Oricum nu mi-ai fost de folos!Pleaca!Si il azvarli in strada intr-o balta cu noroi.Chear atunci hingheri au trecut pe acolo si l-au aruncat dupa grati:-Acolo vei sta potaie pana vei muri de foame ca celelalte potai!a spuse hingerul lovindul cu un bat.Atunci catelul incepu sa scheune de durere si sa planga :Vezi ,vezi Doamne?Eu am fost alaturi de el chear daca era inghetat de frig,nu mia oferit nimic pentur ca l-am salvat dar am crezut ca imi va daruii iubire.Vezi Doamne nu se gandeste ca i-am salvat viata ,iar eu ca un caine umil nu i-am cerut nimic in schimb si l-am ajutat si el ma azvarlit printre starini intre aceste grati,i-am salvat viata ,Domane si asa mi-a mltumit,dar eu iert caci as fi putu sa il musc dar totusi vezi nu am faut?Cand m-a aruncat in strada am plecat capul si am tacut.Cand nu a mai avut nevoie de mine a uitat tot binele pe care i l-am facut.Dar sper ca se va gandi la ce a facut. Dar atunci pe acolo a trecut fata patonului adapostului de caini il vazu cum plange si se apropii e cusca:-Musti,micutule?Vai ce murdar esti!Sper ca pot sa te mancai.Oare de ce palngi?O,daca ai putea vorbi.-Am fost aruncat in strada de cel pe care l-am salvat...-Vorbesti?Ce miracol!!!Ce bruta fara inima,fara suflet ar fi putu face asta....De azi in colo vei fi catelul meu si jur a te voi iubii sincer si nimeni vreodata nu te va putea lua de langa mine.Promit!Fata lua cainele si il duse acasa ii oferi un pat,il spala si ii dadu ceva de mancare.Cainele era foarte fericit si nedespartiti de micuta fata.Se iubeu la fel de mult.Si uite ca acest catel a trait alaturi de ea multi ani si clipa despartiri cand cainele a plecat pe alta lume a fost foarte dureroasa pentru cea ce i-a oferit atata iubire.
Acesta este o scurta si trista poveste...vedeti cata loialitate?cata iubire?Dar acelt copil nu a pretuit aceste lucruri!Iubiti catei!Ei va iubesc,iubitii si la bine si la greu!Si de fiecare data cand este sa faceti o greseala sau sa raniti sufletele astea prin simple vorbe sau cu pietre amintitiva acesta poveste si sigur va veti razgandi si in loc de piatra pe care ati putea sa io aruncati in picioar mai bine i-ati da o bucata de paine,iar face bine.Si cainele nu va uita si va va iubi si multumi mereu urmatio pe micuta fata nu pe acel baiat...Iubitii sunt suflete loiale,nevinovate!